feminitatea puternică

singurăNu e o problemă foarte mare când ceilalți nu te mai simt aproape. Pentru că tu nu îți dai seama. Problema apare cînd tu nu îți mai poți sparge propriile ziduri de autosuficiență, de falsă aroganță și de aparentă putere cu care te-ai înconjurat crezînd că așa îți va fi cald. Că așa nu va durea. Că nimeni nu poate trece mai departe decât îi lași tu. Vești proaste. Ești în siguranță exact cît ai fi dacă ți-ai lua un leu în această fortăreață. Pentru că singurătatea te va sfîșia mai rău decât o poate face orice ființă vie.Te vei trezi într-o noapte, înghețată, nu de vanilie, ci de pustietate. Și vei striga și nimeni nu te va auzi. Poate doar Dumnezeu. Dar nici în El nu mai crezi, că prea te-a dezamăgit de multe ori. Îți cauți forța în tine și ai credința secretă că cineva, cîndva, va lua un topor și va sparge ușa, eliberându-te. Sau că într-o zi, după ce te-ai chinuit să scapi de lume, te vei putea întoarce la ea și vei mai fi bine primită. Bineînțeles, asta se întâmplă prin cărțile alea de self help care te învață cum să fii mama perfectă, angajata perfectă, roboata perfectă. Să recunoaștem, te-ai mințit atâta timp că poți și singură, că ai ajuns și tu să crezi. Numai că șerpii ăia reci care ți se preling noaptea pe piele încep să capete curaj. Încep să te înfășoare și ziua în amiaza mare. Începi să mergi pe stradă și să te întrebi cine ești, ce cauți, ce vrei. Nimic. Asta rămîne după ce te izolezi. Și nu doar că rămîne nimic, dar odată cu iubirea semenilor, îți vei pierde și forța de a te elibera.Deodată, somnul devine singura ta salvare. Creierul tău, obosit să lupte, va pica tot mai voluptuos și mai dornic în uitarea de sine, în starea atît de apropiată de starea de siguranță de dinainte de a te naște și totuși atât de apropiată de starea de teamă față de necunoscutul morții.Și cu toate aceste gînduri, știind că depresia te-a apucat iar în ghearele ei de fier și că sufocarea e doar un semn că lupta reîncepe, mergi în continuare prin viață gîndindu-te că va veni ea salvarea, de undeva.Deschide televizorul. Te vei simți un pic mai bine privind reclamele cretine cu familii fericite care îți zîmbesc à la Colgate și parcă te scuipă cu gîndul care îți tot dă tîrcoale: da, tu nu vei fi niciodată proasta aia care face azi spaghete bolognese pentru toată familia care dă din coadă cu farfuria întinsă. Mai ales o invidiezi pe proasta aia. Mai exact, pe toate proastele care nu se știe prin ce metode, au arestat un bărbat și l-au făcut al lor. Da, sunt proaste, dar de ce ele pot? Și da, singura ta mângîiere e serviciul. Măcar acolo știi ce ai de făcut. Ție și dacă ți-ar pica acum din cer o familie perfectă, compusă din bărbat și doi copii (fată și băiat și neapărat băiatul cu 4 ani mai mare ca fata – cum vă doreați tu și prietena ta cea mai bună în copilărie), tot n-ai ști ce să faci cu ei. Pentru că te-ai luptat să te autoconvingi că nu vrei așa ceva. Și nu doar tu, te-au ajutat și femeile din jur care nu mai contenesc cu jelaniile lungi și dese despre cât de nașpa e fată să fii măritată și cu copil. Și îți spui, ei, lasă, e doar ceasul biologic, îi dai una, precum deșteptătorului, și tace. Numai că, ghinion, ceasul biologic nu e swatch, n-are baterie și nu e ceva ce poți tu reduce la tăcere după secole de obișnuință, care e a doua natură a omului.Care om? Că tu numai om nu te poți numi după ce ai experimentat pe tine însăți toate metodele de autodistrugere și sabotare cunoscute, plus unele noi, inventate de tine, întru satisfacerea orgoliului de Mare singuratică.Hai, la culcare! A mai trecut o zi, șterge-o și pe-asta din calendar și răsuflă ușurată. Nici azi nu ești mai aproape de visul american de a avea o familie fericită mîine la micul dejun. Rămîi cu bine, ai avut șansa ta, mai multe chiar, dar le-ai dat cu piciorul, că doar ți-au spus atîtea femei, în frunte cu maică-ta, că “ce-i al tău e pus deoparte”.Somn ușor și nu mai verifica telefonul, nu te sună. I-ai explicat tu foarte clar, cu exemple, că n-are de ce. Tu ești nemuritoare și rece. Și ironia e că ești. Chiar dacă te-ar suna, te-ai întoarce liniștită la a-l chinui. Că nu te merită ăsta pe tine și nici alt muritor de pe planeta Pământ. Fugi și scrie cît de porci ie bărbații ca specie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s