Regăsiri

Lacrimi-1024x856Nu mai pot! De ce, Doamne? De ce eu? Nu mai vreau! Nu mai pooot! O avalanșă de lacrimi și tremurul de necontrolat încep să te supună prăbușirii. Aerul devine geros și tăios și îţi taie, în carne, felii perfecte de durere. Tu ai pierdut pe cineva, fie un prieten, un iubit, un părinte, un copil. Sau poate ai pierdut ceva din ceea ce te făcea să fii întreg și, deși viața merge mai departe, cumva, lumea ta, măsurată cu timpul tău și desfășurată în spațiile intime ale existenței tale, refuză să plece din timpul și spațiul de dinaintea pierderii tale. Acolo se află ultimul moment perfect, pe care îl conștientizezi abia acum. Totuși, nimic nu rămîne pe loc, ba, din contră, totul se mișcă în jurul tău cu viteze amețitoare. Și tu ești obligat să faci același lucru, atras de forțele manifestate de faptul că viața se întâmplă chiar și dincolo de tragedia ta, și mai ales acolo. Ritmul nebun te cuprinde și te arunci în vîrtejul zilelor ce au să vie. Nu mai ai timp să-ți gândești durerea, nu mai ai timp să o consumi, în schimb, aduni tot felul de reziduuri provenite din frânturi de discuții pe care le surprinzi pe holurile vieții tale, purtate de cei care te cunosc și care simt nevoia să vorbească despre întâmplarea ta, ca într-un fel de ritual de protecție personală, conversația încheindu-se de obicei cu „Ferească Dumnezeu!“.

Și, mai apoi, privirile acelea, un compus bizar de compătimire și teamă de propagare, de parcă durerea ta ar fi un virus gripal cu răspîndire imediată. Nu poți trece de bunăvoința manifestată decît zâmbind, timp în care te întrebi dacă ce-ai schițat tu e un zâmbet sau o grimasă, iar asta fiindcă nu remarci prea multă relaxare pe chipul celui ce te-a îmbărbătat. Ajungi acasă. Abia atunci simți vidul. Gîndurile îți îngheață, mai puțin cel care fierbe în focul neputinței de a schimba ceva. Iar azi… azi ai ajuns la capătul puterilor. Durerea îți înfrânge rațiunea, tristețea îți pustiește ființa, o avalanșă de lacrimi și tremurul de necontrolat încep să te supună prăbușirii. Aerul devine geros și tăios și îti taie, în carne, felii perfecte de durere. „Nu mai pot! De ce, Doamne? De ce eu? Nu mai vreau! Nu mai pooot!“ Ai vrea ca totul să se termine, acum, chiar în acest moment, nu-i așa? Nu contează cum, iar mintea îți arată harta posibilităților de evadare din coșmar. Și strigi, cu furie, cu toată forța de care ești capabil, oriunde, oricum și oricui te-ar putea auzi. Te prăbușești și mai tare atunci când realizezi că strigătul tău se propagă doar în sufletul tău. Și ecoul, ecoul acela care mușcă din tine cu foamea fiarei flămînde, se propagă în infinite replici. Nu mai știi dacă durerea ta se măsoară în zile, în săptămîni sau luni.

Sînge. Îl simți scurgându-se, într-un ritm aparte, prin venele ce stau să-ți explodeze. Ești la un pas de colaps și…

O voce, auzi ceva, dar nu înțelegi ce-ți spune. Apoi, începi să percepi cîteva fermituri, șoapte ce îți repetă cuvinte pe care le știai și care aveau valoare de adevăr fără de tăgadă. „Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!“. Și înțelegi că sufletul tău îți vorbește de dincolo de durerea care îl străbate. Îi simți mîngâierea, te recunoști în fiecare tresărire și te abandonezi mării de tandrețe. Cumva, de undeva de dincoace de coordonatele în care trăiești, ești învăluit de o formă de iubire nepămînteană. Și-ți recunoști esența, îi simți iubirea. Ea te învăluie total, fără rezerve, fără condiții. Și ierți. Totul. Te ierți și ierți pierderea. Plîngi, dar de data aceasta lacrimile îți curăță sufletul răscopt și vindecă. Procesul va dura, dar știi că vei fi bine. Nu vei uita niciodată, iar amintirea a ceea ce ai pierdut va rămîne cu tine mereu, dar acum o poti îmbrățișa cu lumina plină de iubire a esenței divine ce te compune.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s